Seoul

Seoul – Pentru cei care vor sa manance si altceva decat carne la restaurant

Cred ca Seoul a ramas singurul restaurant coreean din Bucuresti, din cele trei sau patru care au fost, la un moment dat. E destul de vechi, si pare decis sa reziste.

Nu au fost tot timpul in casa de pe strada Aviator Mircea Zorileanu, sunt de cativa ani aici, inainte au fost in alta parte, daca imi aduc bine aminte, si chiar cu alt nume. Seoul e restaurantul unui coreean si al blondei lui sotii romance, o faptura agreabila pe care am intalnit-o de fiecare data cand am mers la ei.

Cred ca putini isi mai aduc aminte de faimosul pe atunci Club Tezaal, de pe Zorileanu. Se intamplau multe lucruri la Tezaal care inflacarau imaginatia bucurestenilor, printre care si mancatul la un restaurant socotit de mare lux imediat dupa Revolutie. Tezaal cu faima s-a dus, dar casa lui de pe Zorileanu a ramas, si chiar scrie pe ea, in continuare, Club Tezaal. Cred ca e doar un modest salon de nunti si de evenimente pentru cei mai saraci acum, fiindca restaurant nu mai sunt.

Ei bine, Seoul ocupa acum ultimul cat al Clubului Tezaal, inclusiv terasa de pe acoperis. Cladirea e mai degraba un bloculet cu cateva etaje, construit dupa o arhitectura provinciala, proiectat probabil de vreun student in primul an de la Ion Mincu. Totul e demodat acolo, imbacsit, uitat. Chiar si niste decoratori geniali si cu acces nelimitat la cardul de credit al clientului ar avea mari, mari probleme in a mai recupera ceva.

Partea buna pentru restaurantul Seoul este ca atmosfera nu e atat de contrastanta fata de imaginea clasica a unui restaurant sau loc public oriental. Au un spatiu mare la ultimul nivel, e un salon mare in mijloc si vreo trei separeuri, cu totul pot aduna vreo 250 de oameni acolo. Amenajarea e cea asetptata, cu ceva obiecte si decoruri asiatice. In unul dintre saloanele mici au niste vitralii interesant, dar nu m-am apropiat ca sa vad daca nu cumva sunt doar niste geamuri vopsite cu pensula. Probabil ca nu, arata bine, vopseaua nu ar rezista in canicula bucuresteana.

Din acel salon cu vitralii se poate iesi pe o terasa pe acoperisul cladirii, de pe care se vede Bucurestiul cum rar il puteti cuprinde dintr-o privire.

Meniul coreean de la Seoul e lung si cu poze, ceea ce e foarte bine, pentru ca altfel nu ai intelege absolut nimic daca nu esti familiarizat cu bucatariile orientale, din Asia Extremului Orient. Nu descriu ce e acolo, pentru ca nu ma pricep la bucataria coreeana. Am fost multumit pentru ca au multe legume, mai multe decat in orice alta bucatarie europeana, americana (nord – sud) sau din Orientul Mijlociu.

Ajungi rar la un restaurant coreean, prin urmare cam tot ce mananci acolo este inedit, asa ca nu mai esti prea atent la gusturi. Ni s-au parut bune toate mancarurile care au ajuns pe masa noastra, desi unele erau inutil de condimentate, de a trebuit sa ramana in farfurie. Nu stiu ce as fi scris daca aceleasi mancaruri ne-ar fi fost servite in alta parte, la un restaurant cunoscut, de pilda. Specialistii in psihologie stiu bine ce spun…

Prturile sunt rezonabile la Seoul, nu pare aceasta sa fie o grija pentu cei care merg acolo. Clienti putini de fiecare data.

Serviciul a fost bun la Seoul, cu mai multi chelneri decat clienti, nu stiu de ce erau atatia acolo, poate pregateau vreun eveniment pe seara. De noi s-a ocupat patroana, asa ca am avut parte de explicatii detaliate si de zambete pe care n-am fi reusit sa le obtinem de la ceilalti, oricat de mult ne-am fi straduit.

Restaurantul Seoul e un loc bun de vizitat pentru cei care au curiozitati gastronomice, in general, dar si pentru cei care s-au saturat sa manance numai carne, asa cum patesc in aproape toate restaurantele bucurestene, cu orice specific ar fi ele. (GB – august 2017)

Strada Aviator Mircea Zorileanu si imprejurimile Manastirii Casin din Bucuresti