Un restaurant monden cu protap si cu chelneri slobozi la gura
The Grill e restaurantul care a luat locul lui Le Bistro (fara „t”!) din Le Club, clubul de la Village Francais, acum 7 luni, mi-au spus cei de acolo. Pe site-ul Le Club (www.le-club.ro) restaurantul Le Bistro (fara „t”) apare in continuare, nu stiu de ce.
The Grill si-a pus ca subtitlu „meet & meat”, destul de inspirat si la obiect, o buna descriere sintetica. Am mai vazut si un W mare pe panourile cu numele restaurantului, si chiar si un W imens si decorativ la intrare, dar nu am reusit sa-i deslusesc intelesul sau legatura, mai ales ca The Grill nu pare sa aiba si un site pe Internet, in afara de cel de Facebook.
Tot pe Internet am vazut ca The Grill apartine unei vedete din televizor, Dani Otil, cred ca se ocupa cu lucruri mondene, din ce am citit si din ce poze am vazut cu el. Nu stiu daca a facut asta doar ca un simplu plasament financiar sau daca are si planuri legate de activitatea lui mondena cu The Grill, dar presupun ca e varianta aceasta din urma, prima ar fi destul de ilogica si iesita din comun.
La The Grill se intra prin Aron Cotrus, dar cred ca se poate ajunge si direct din club, de la piscina, am vazut ca e o usa. Are un singur salon, cu mai multe compartimente, cu un bar mare in mijloc, si intr-un colt au pus gratarele si un cuptor mare cu flacara deschisa, cel din poza. Mai au si galantare cu peste proaspat, pe gheata, altul de macelarie si ladite cu fructe, iar din semineu au facut tot gratar, cu niste pui pe frigare.
In rest, The Grill e amenajat destul de bine, cu scaune confortabile, capitonate, cu decoruri interesante. Cuptorul cu foc, frigarele si tejgheaua de bucatarie par ultimele lucruri pe care le-ai asocia cu o astfel de cladire, cu arhitectura si cu amenajarea locului, dar daca omu a vrut cu orice pret sa aiba cuptor cu foc si protap, acum le are.
Terasa e destul de mica, si ii mai ia din spatiu si un podet decorativ. Nu prea are vedere directa spre afara, e ingradita intre pereti, si nu pare sa aiba vreun sistem de umbrire sau de racorire pe timpul verii, unele mese erau direct in soare. La pranz si cand e canicula in Bucuresti, evident ca nu iti vine sa stai acolo, asa ca ne-am dus inauntru. Tare mult am regretat aceasta decizie, pentru ca am suferit cumplit din cauza caldurii. Nu dadusera drumul la aerul conditionat, sau poate ca nu facea fata, asa ca statul la The Grill a fost un supliciu din acest punct de vedere, abia asteptam sa terminam de mancat ca sa gasim racoare in masina sau pe altundeva.
Tin minte ca aveau un bucatar tanar si foarte talentat la Le Bistro (fara „t”) de la Le Club, am si scris despre el atunci. Nu m-ar mira sa aflu ca e inca acolo, fiindca si meniul de la The Grill e in genul lui, destul de bine facut, creativ, cu unele feluri de mancare mai rar gasite in alta parte si cu combinatii de produse si ingrediente interesant alaturate. E un meniu international, dar mai degraba spre specificul american contemporan, cosmopolit.
Nu au amuse bouche la The Grill, insa mancarea a venit surprinzator de repede, de aceea le-am si pus nota maxima la rapiditate. Noi am luat cate o supa, o supa rece gazpacho si o supa crem ade praz, destul de bune. Apoi un hummus cu ciuperci de copac (pleurotus) murate alaturi, destul de bune si acestea, mai putin painea prajita arsa. Hamburgerul cu porc Pata Negra a fost foarte bun, cel mai bun din ce a ajuns pe masa noastra de la The Grill. Cartofii prajiti au fost buni si ei, dar nu cine stie ce. Niste paste cu ulei de trufe au fost si ele bune la gust, insa inecate in ulei. Cand le-am terminat am vazut ca au ramas pe fundul farfuriei ulei cat sa umpli doua linguri cu el. Doua linguri de supa, nu doua lingurite. Stateam si ma gandeam cat a ajuns in stimacul meu, daca acolo ramasese atata… Am mai luat si un biban de mare care a ramas in farfurie, nu avea gust si nu era preparat in vreun fel, nu avea niciun fel de sos, era o bucata de peste pus pe gratar sau intr-o tigaie fara ulei si atat. La fasolea verde am fost surprinsa sa vad pastai din acelea tubulare, cilindrice, care se vand si in conserve. Restaurantele bune rar folosesc din acestea, cel plate sunt si mai bune la gust si mai estetice. Au fost rezonabile cele de la The Grill, fierte prea mult, insa asa sunt cele tubulare, nu le poti face crocante ca pe cele plate. Painea cu seminte a fost buna.
Nu ma mai stat ca sa luam si desert sau cafea, am plecat cat mai repede din cauza caldurii, transpirati si indispusi.
Serviciul a fost amestecat, cu chelneri destul de diferiti, tineri toti. Am fost preluati de unul care nu stia sa vorbeasca si sa se poarte, insa am ajuns repede pe mana unui chelner ingust ca o scandura insa foarte vioi, atent, placut, cu chef de munca si de vorba, fasnet si pe faza. Erau si unii mai nervosi si mai suparati pe viata acolo, care tineau sa-si arate nemultumirea prin subintelesuri, cum ar fi cunoscuta circumlocutiune care, transcrisa in limbaj literar si cu schimbarea genului substantivului, ar suna cam asa: „Ce penisul meu…”. Sigur, transmisa viguros si barbateste dintr-un colt in celalalt al restaurantului, de fata cu clientii. Cand am intors capul sa vad cine era atat de suparat acolo, am vazut o fetita cu o rochita galbena de voal care se uita curioasa si intrebatoare la barman, dar nu mi-a fost clar daca barmanul era emitatorul sau receptorul cripticului mesaj…
Preturile sunt maricele la The Grill, dar nu iesite din comun. Am fost surprinsi ca ne-au scos de pe nota nu numai pestele, despre care i-am spus ca nu mi-a placut, cand m-a intrebat chelnerul cel inimos, ci si fasolea verde, desi nu-i spusesem nimic despre ea. Dar mi-a argumentat ca daca nu mi-a placut pestele, nici fasolea nu aveam de ce sa o mananc, asa, goala, asa ca si-au asumat si asta, sa nu ma puna la o cheltuiala fara folos.
Am mai vazut pe site ca fac tot felul de seri tematica la The Grill, fie legate de mancaruri cu un anumit specific, fie cu muzica sau alte lucruri care plac oamenilor petrecareti. Asa ca The Grill pare sa fie atractiv mai degraba pentru mondenitatea lui decat pentru mancare. Nu au mancare fina la The Grill, nici nu si-au propus, si cred ca e mai bine asa. E o mancare destul de buna pentru ceea ce promite, cel putin stii dinainte la ce sa te astepti in farfurie. (GB – iulie 2017)
The Grill, iulie 2017 - Str. Aron Cotrus, nr. 20 (Village Francais)
