De ce nu or fi aflat cei din Floreasca ce noroc a dat peste ei?
Dupa multi ani pe strada Mihail Eminescu, unde se intretaie cu Tunari, Trattoria Roma s-a mutat anul acesta, in martie, in Floreasca, acolo unde a fost mai inainte Cafe Louis.
Trattoria Roma e unul dintre restaurantele cu specific italian cunoscute ale Bucurestiului, si-au creat o faima de restaurant cu mancare traditionala buna, nu stiu cum, de era mereu plin si veneau oamenii chiar de departe sa manance nu stiu ce fructe de mare si alte cele la Trattoria Roma. Am fost si eu de cateva ori la ei, si am gasit o mancare obisnuita. Am tot polemizat cu cei care spuneau ca acolo gasesti cele mai bune cutare si cutare din oras, le-am tot zis, oameni buni, mai ganditi-va putin, mai gustati si din alta parte, insa ei nu si nu, ca la Trattoria Roma e cea mai buna aia si ailalta. Am ramas fiecare cu parerile lor, pana la urma…
Acum s-au mutat pe Ceaikovski, la parterul unui bloc, unde a fost o vreme o cafenea despre care nu cred ca a avut o viata usoara acolo. Nu mai sunt Trattoria Roma, ci Roma, Ristorante Italiano, ceea ce sugereaza un (auto)upgrade.
Cred ca Roma Ristorante Italiano au preluat spatiul de la Cafe Louis (daca nu cumva o mai fi fost si alt local acolo, intre timp) cu tot cu mobilier si cu amenajare, mi s-a parut ca recunosc locul asa cum fusese in urma cu cativa ani, cand am mai fost eu acolo. Un concept de lux demodat acum, ceva de anii 60 – 70, pe care nu-l mai vezi decat in restaurantele de provincie, periferice sau in cele rusesti sau basarabene. Au inca masuta de cafea cu cele fotoliile si canapeaua in jur, pianul in spate, tablouri mari si oglinzi pe pereti.
Roma Ristorante Italiano are meniu italienesc, desigur, insa unul traditional, clasic, nu de bucatarie fina sau moderna. Am luat niste creveti in sos de ulei si usturoi, destul de buni, daca facem abstractie de solzi, pusi necuratati de parca am fi fost pe malul marii sau la street food, nu in mijlocul unui mare oras, si niste paste cu somon asa si asa.
Serviciul a fost bun, o chelnerita deschisa si naturala, pe care mi-a facut placere sa o vad in preajma. Preturile destul de mari pentru o astfel de mancare simpla. Erau cativa clienti, pareau sa stea doar cu ceva de baut in fata.
Am mai trecut de cateva ori prin fata la Roma Ristorante Italiano si am vazut de fiecare data restaurantul aproape gol, ba uneori dupa 9 seara stinsesera si luminile. Si nu puteam sa nu-mi aduc aminte de cei care se imbulzeau la Trattoria Roma, pe Mihail Eminescu, spunandu-si, apoi, ca au mancat cele ma bune nu stiu ce din oras. Unde or fi disparut toti, deodata? Si de ce nu au aflat bucurestenii din Floreasca, inca, din martie si pana acum, ce noroc a ajuns la ei in cartier? (GB – octombrie 2017)
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.