KANE

Noi am ramas trei ceasuri la cina la KANE, insa toti de la celelalte mese au stat mai mult. Asta spune ceva…

Am revenit la KANE ca sa-i vedem gradina, deschisa acum, in vremea pandemiei, si sa vedem si noul meniul de degustare al lui Chef Catalin Bejenariu.

Gradina din fata e foarte frumos amenajata, cu multa verdeata si, mai ales, cu privelistea Bucurestiului din romane de jur imprejur. Partea cu poezie a orasului nostru, cu case vechi si copaci batrani, cu strazi rareori drepte. Mai au o mica terasa ascunsa, cu o singura masa mare sub un copac batran, inca si mai interesanta. Nu am putut sa-i fac poze pentru ca era deja ocupata cand am ajuns noi.

Cina a fost memorabila si am descris-o intr-un articol separat, nu mai reiau detaliile. Am luat meniu de degustare, desigur, cu mai mult de zece feluri, daca e sa socotim cate farfurii diferite au ajuns pe masa noastra. Toate foarte bune si original prezentate, dupa cum se vede si in poze.

Serviciul la fel de personal, cu acelasi chelner pe care l-am pozat si despre care am scris si data trecuta. Terasa plina. Mai veneau cate unii fara rezervare, dar nu mai aveau loc, asa ca plecau uitandu-se cu jind in farfuriile noastre.

Am facut ochii roata de mai multe ori, si aproape toti luau meniul de degustare. Noi am stat trei ceasuri la KANE. Mesele s-au umplut la scurt timp de la sosirea noastra, si nu am vazut pe nimeni sa-si fi terminat cina si sa se ridice sa plece. Asta spune ceva, ca nu au venit la KANE doar de foame, ci pentru mult mai mult decat atat. Si pareau toti multumiti de ce au gasit… 🙂

Asadar, daca e sa fac si eu o recomandare celor care merg acolo, este sa ia meniul de degustare. Data trecuta am scris ca portiile erau anormal de mici. Au mai lasat de la ei, si acum sunt normale pentru un restaurant de fine dining. Insa, avand atat de multe feluri, un singur meniu de degustare poate sa ajunga unei perechi cu parte barbateasca cu profil si pofta de intelectual si cu o parte femeiasca cu un numar rezonabil de kilograme. Un astfel de meniu costa 330 de lei, si mai scoti inca 200 de lei de pe card pentru vinuri. Dar daca vrei sa mananci tot cam atat, insa comandand felurile unul cate unul, sa va asigurati ca aveti de vreo doua ori mai multi bani.

Da, KANE si cele inca vreo cateva restaurante cu chefs tineri si foarte talentati sunt creatorii si reprezentantii Noii Bucatarii Romanesti Fine si mandria orasului in fata strainilor care o descopera. Si, cine stie, poate ca intr-o zi vor face o escapada in Bucuresti doar pentru un tur gastronomic prin aceste noi restaurante, ca apoi sa ramana pana spre dimineata in Centrul Vechi… (GB – iulie 2020)

Meniul KANE in vremea pandemiei (click pentru a deschide)

KANE, restaurantul cu cele mai mici portii de mancare din Bucuresti

Redeschiderea restaurantului KANE a fost unul dintre evenimentele cele mai asteptate de pe piata restaurantelor bucurestene. KANÉ, mai precis, ca sa reiasa si pronuntia. Fiindca numele vine de la zeul mancarii din Hawaii, Kané. Primul KANÉ a fost deschis in urma cu cativa ani pe Tunari, in locul in care aceiasi proprietari au mutat Mamizza, dupa ce au realizat ca un astfel de concept elitist are nevoie de o alta adresa. Asa ca au luat o casa cunoscuta de pe strada Dianei, aproape de Piata Rosetti. Si apoi au bagat mana adanc in buzunar. Dupa mult timp si multi bani cheltuiti, au reusit sa deschida acum o saptamana.

Nu au facut economie la nimic, rezultatul e chiar spectaculos, din orice directie ai privi. Casa nu are etaj, e doar parterul amenajat si deschis publicului, deocamdata, si in curand au promis o crama la subsol. Si o terasa in gradina din jurul casei, la vara. Bucataria e chiar la intrare, in… (citeste tot)

Bucataria lui Chef Catalin Bejenariu si a lui Razvan Crisan

Saloanele KANÉ

Razvan Crisan, oamenii si neoamenii lui de la KANE

Gradina KANÉ

Casa din Strada Dianei

Si cu un an in urma…

O cina memorabila, cu atat mai mult cu cat a fost in plina pandemie. Am fost oaspetii lui Razvan Crisan si ai talentatului si foarte tanarului sau chef, Catalin Bejenariu, la KANE, restaurantul cu care se mandresc. Ca sa le vedem gradina si, mai ales, noul lor meniu de degustare cu mai mult de zece feluri, in total, daca e sa socotim de cate ori au venit la masa cu cate altceva de fiecare data in farfurie:

• Amuse bouche: castravete cu caviar, minitarte cu cremă, pepene galben cu infuzie;
• Pâine cu maia alături de unt cu zer, mini pâine cu ovăz și unt ars cu oțet de soc;
• Plantă burgheză: ruladă de sparanghel fermentat cu sos de gălbenuș de ou afumat;
• 48 de ore mai târziu: prosciutto de rață cu texturi de roșii, magnolie murată, consommé de roșii cu ulei de leuștean, cremă de brânză cu ciuperci pe un biscuit din brânză de Horezu;
• Drumul puiului spre curaj: piept de pui, tartă cu cremă de vinete arse, pară murată, ciuperci, frigăruie de pui cu glaze bbq, orez sălbatic expandat, sos din ficat de pui;
• Odă porumbelului: piept de porumbel, gel de cireșe, picior de porumbel, cireșe murate, sos cu oțet de cireșe
• Predesert, desert, postdesert: fragaria epica, sorbet de căpșuni, gel de căpșuni, cremă de lămâie, consommé de căpșuni, crumble de ciocolată albă

Am baut si mult vin, dar am uitat sa notez ce…

Si o mare lauda pentru tanarul chef, care a invatat deja ceva ce alti chefs, mult mai cunoscuti decat el, nu au aflat inca, nici aproape de senectute: in fine dining, in marile restaurante cu bucatarie fina, foarte rar primesti un fel de mancare ce nu are si un sos alaturi.

Chef Catalin Bejenariu isi invata foarte bine lectiile!

In jurul strazii Dianei, spre Jean Louis Calderon, cu terasele Dianei 4, Roberto’s, cafenelele T-Zero si alte localuri si restaurante