Gabbiano

Gabbiano, un restaurant consecvent conservator

Restaurantul și-a construit profilul acesta încă de la început, și par deciși să nu se abată de la el. Un restaurant poziționat premium, cu un salon foarte mare, bine amenajat. Am scris de bine despre interiorul lor de când au deschis, nu s-a schimbat mare lucru, așa că nu mai reiau. Și în terasă au investit destul de mult, au făcut tot ce au putut, însă e aproape imposibil să faci ceva foarte atrăgător cu spațiul destul de limitat pe care l-au avut la dispoziție și cu vecinătățile nu foarte estetice.

Meniul e la fel, bucătărie italiană clasică, dar elaborată, cu produse premium, din câte deduc. Mult pește și fructe de mare, unele expuse în galantarul de la intrare, și recomandările lor către acestea merg, preponderent. Acum am luat tagliatelle cu fructe de mare și un calcan cu o garnitură de legume sote, pe lângă care am luat și anghinare și sparanghel, fiindcă chelnerul a spus că peștele nu vine cu nimic alături – ceea ce pare să nu fi fost adevărat. Pastele cu fructe de mare au fost destul de apreciate. Și calcanul bun, de asemenea, însă legumele ceva mai puțin. De la anghinare miezul a fost bun, însă trebuia să dai deoparte vreo două straturi din învelișul de la suprafață. Și cu sparanghelul a fost la fel, vârfurile bune, fragede, bine făcute, însă cozile cam tari și ațoase.

Chelnerii cred că sunt aceiași de la început, cu cămăși albe și papion – fără mănuși albe, de data aceasta. Rezervați, setați pe stilul protocolar al restaurantelor de lux, unde au ales ei să se poziționeze încă de la început. Prețurile nu sunt cele mai mari din zonă, însă nici mici deloc nu sunt. Dacă iei din felurile cu prețuri fixe, o masă în doi, cu câteva pahare de vin bun, îți scoate repede 400 de lei de pe card. Dar dacă iei un pește întreg, pe care îl plătești în funcție de greutate, poate ajunge la mult mai mult de atât. Calcanul meu (cel din poză), de pildă, cu sparanghel și anghinare, pastele cu fructe de mare, două pahare de vin și o apă plată, fără nimic altceva, au fost 475 de lei.

Clienți am văzut mai mulți la Gabbiano de când au fost relaxate restricțiile de pandemie, au adesea mai multe mese ocupate, cam jumătate de terasă, de regulă. Nu știu dacă asta e bine sau nu pentru ei, ținând seama că această terasă e cam un sfert din suprafața totală a restaurantului, dar semnele arată că numărul clienților e spre creștere. Sper să le meargă și mai bine decât mi se pare că le merge acum… (GB – iunie 2021)

Sa ii aduc eu aminte cate locuri are la Gabbiano: 180!

Gabbiano e al celor care au restaurantele Potcoava, din Giulesti si din Regie. Au deschis acum vreo doua saptamani in Piata Floreasca, in locul lui Madame Pogany.

Restaurantul e mare, au aproape 200 de locuri, daca socotim si terasa inchisa ermetic si incalzita, in care se poate sta la fel de bine si iarna. L-am amenajat foarte bine, au avut niste arhitecti buni, care au schimbat cu totul ambianta rece, sumbra si trista de la Madame Pogany – cea care le-a si garbit inchiderea, fara indoiala. Am simtit o mare usurare cand am intrat si am vazut un restaurant luminos si elegant, ca au acoperit tavanele industriale si betonul armat de pe pereti…

Jumatatea din fata a lui Gabbiano e de fumatori. Cu totul si cu totul ilegal, desigur, chiar daca toti fac asta acum. Doar ca, fiind obligat sa treci pe acolo, intri deja cu hainele imputite in salon si cu un dezgust teribil dat de mirosul celor de acolo.

Dupa cum ii spune si numele, Gabbiano (pescarus) e un restaurant italienesc. Inca de la… (citește tot)

Bucataria  Gabbiano

Salonul Gabbiano

Terasa Gabbiano

Calea Floreasca si Piata Floreasca, Putul lui Zamfir si Banu Antonache; multe restaurante: Madame Pogany, Yoshi, Fitto Cafe, EMTE, Pizza Due Amici, Fish House, Tasting Room, Chefs Experience, Chicineta, Cava, Vacamuuu, E3, Trattoria Il Calcio, CAU, Springtime, cafenealele Rendez-Vous si C-O Fi Factory, Bistromar, Bun si tot, Atypic, Le Vivier, Mozzafiato, Pasterra, La Bottega del Tartufo, Grano si multe altele..

Piata Floreasca

Agora Floreasca

In Piata Floreasca…